Știu că ninsorile astea fac multe probleme autorităților, oamenilor care abia ajung la serviciu, elevilor și studenților, bătrânilor dar mai ales nevoiașilor de pe străzi, dar eu mă bucur când mă uit pe geam și văd că ninge. Mă bucur când văd că s-a prelungit codul portocaliu pentru că asta înseamnă ninsoare. Îmi place când văd totul alb. Asta poate și pentru motivul că nu se mai vede mizeria orașului, însă cel mai mult îmi place când văd totul alb pentru că îmi vin în minte iernile din trecut când totul era alb. Străzile în special, iar copiii se bucurau că nu îi mai deranjează nicio mașină în timp ce se dăteau pe derdeluș în mijlocul străzii. Și nu orice derdeluș. Un derdeluș lung de vreo 15 metri în care îți făceai freza, iar după ce derdelușul era desăvârșit în urma aruncării apei pe zăpadă, urma binemeritata bătaie cu zăpadă după ce făceam cazemate pe care bineînțeles le stropeam cu apă pentru a îngheța și a fi rezistente în războiul care urma să înceapă.  Să-mi fie cu iertare dar eu mă bucur când văd străzile albe și orașul acoperit de alb. Măcar iarna Bucureștiul pare că e un oraș frumos

[Translate]

powered by