Archive for the “Poezii” Category

De-atunci te iubesc…

De-atunci te iubesc…

De când te-am zărit prima dată
şi inima mi s-a făcut cât o nucă,
de când te-am privit prima dată
de-atunci te iubesc…

de când m-ai privit prima dată
şi căldurile m-au cuprins,
de când mi-ai zâmbit prima dată
de-atunci te iubesc…

de când ţi-am vorbit în cuvinte şchioape,
de când tremurând ţi-am zâmbit,
de când mâna prin păr ţi-ai trecut ,
de-atunci te iubesc…

de când mi-ai vorbit prima oară
de când vocea ţi-am auzit,
de când râsul ţi l-am descoperit,
de-atunci te iubesc…

de când timpul trecea mai uşor,
de când m-ai învăţat ca să zbor,
de când fără grijă eram,
de-atunci te iubesc…

de când prima dată mi-ai spus,
că sunt regele pe tabla ta de şah,
de când mi-ai oferit încredere,
de-atunci te iubesc…

de când dintre toate doar tu,
ca nimeni te-ai comportat,
de când ai ştiut să oferi,
de-atunci te iubesc…

de când mâna ta am simţit,
de când m-ai făcut fericit,
de când mâna prin păr ţi-am trecut,
de-atunci te iubesc…

de când buzele ţi le-am iubit,
de când ochii gingaş m-au privit,
de când respiraţia ţi-am auzit,
de-atunci te iubesc…

de când obosită fiind,
pe umăru-mi ai aţipit,
pe când dormind inima ţi-am simţit,
de-atunci te iubesc…

de când departe ai fost,
de când spre mine-ai fugit,
de când în braţele-mi ai sărit,
de-atunci te iubesc…

dinainte să te ştiu,
dinainte să te aud,
dinainte să te simt.
de-atunci te iubesc…

Cristi Creveniceanu – 12 februarie 2009

December 20, 2009 Post Under Dragoste, Fantezii, Poezii - Read More

Nu, nu sunt ca Petru

golgota

Şti Doamne?
Eu ţi-am promis că o să merg cu Tine pân-la moarte
şi-aşa voi face.
Mai şti ceva?
Eu de mic umblu cu Tine şi învăţ tot ce mi-ai dat
şi nimeni nu va schimba asta vreodată.
Mai e ceva Doamne…
Eu nu ţi-am spus vreodată “să Te ferească Dumnezeu”
şi n-am Să-ţi spun asta nicând…
Eu niciodată n-am s-adorm când e mai important
Nu,nu sunt ca Petru…
Eu niciodată n-am să spun “nu Îl cunosc, n-am fost cu El!”
Nu Doamne, eu nu sunt ca Petru!
Şi niciodată cu sabia te voi păzi
pe nimeni eu nu voi răni
căci Doamne, eu nu sunt ca Petru!
Eu niciodată nu voi auzi cocoşul Doamne
şi niciodată nu voi plânge-amar căci Te-am trădat!
Eu Doamne, nu-s ca Petru!

Tu Petre ai gândit tot ce ai spus când te făleai?
Tu te-ai gândit când sabia ai scos-o?
Eu am să fiu mult mai atent ca tine
căci eu nu sunt ca tine!
Spune-mi Petre!
Tu te-ai gândit atunci când în grădin-ai aţipit
Că Domnul pentru tine-a suferit?
Eu n-am să fac ca tine Petre…
căci eu nu sunt ca tine!
Mai spune-mi Petre
când de Domnul te lăsai nu te-ai gândit
că ceru-ntreg pe tine te-a iubit?
Nu te-ai gândit de cine te-ai lăsat?
Eu nu-s ca tine Petre
Nu sunt ca tine!
Mai spune-mi Petre
Cum te-ai simţit când până-nzori cocoşul a cântat?
Ai regretat cele făcute cu adevărat?
Eu n-am să-jung pânăn-tracolo Petre
căci eu nu sunt ca tine!

Eu pe Domnul îl iubesc şi ca tine n-am să fac
căci ştiu pentru cine a luptat
eu nu-s ca tine Petre
şi totuşi semănăm…
Şi tu ai spus ce-am spus şi eu,
şi totuşi… ai fugit în faţa morţii
şi tu ai vrut ca după El să mergi mereu
şi totuşi… te-ai ascuns când tu ai dat de greu
şi tu ai vrut un sprijin ca să-I fi şi în clipele mai grele
şi totuşi ai adormit şi tu fără să vrei
Doamne sunt şi eu ca Petru?
Ce am să fac?
Te voi urma?
Te voi trăda?
Spune-mi Doamne…sunt ca Petru?

Cristi Creveniceanu – 11 iulie 2009

July 11, 2009 Post Under Poezii, Realităţi, România mea!, Spiritual - Read More

Semeni

dorinta

Semeni…

Îmi pari cunoscută…
am impresia că te ştiu şi…
cândva ţi-am văzut faţa
ţi-am auzit glasul într-o zi
şi nu mai ştiu unde

de câteva zile nu mai fac nimic
şi încerc să-mi dau seama
pe unde te-am văzut
şi unde ţi-am auzit vocea
nu mă mai gândesc la nimic
ca nu cumva ceva
să-mi distragă atenţia de la tine

Îmi pari cunoscută…
semeni cu un gând
care aleargă pe străzile minţii
în stânga şi-n dreapta
încercând să se facă remarcat

semeni cu o voce
pe care o aud
îndată ce-nchid ochii
iar glasul tău îl cunosc din vis
căci cuvintele rostite
seamănă într-un totul
celor ştiute de mine

semeni cu un vis
care odată pe an îl am
apoi dispare
şi apare abia anul următor
mai frumos
şi mai încrezător

semeni cu dorinţa mea…

Cristi Creveniceanu – 24 iunie 2009

July 6, 2009 Post Under Dragoste, Poezii - Read More

Teamă

Sunt multe gândurile:
unele vin,
altele trec…
toate încărcate de emoţii
poate vei fi,
poate voi fi…
gânduri plăcute
şi gânduri demente
toate prezente
într-un timp scurt,
atât de scurt
încât sunt confuz
că nu vei fi
că nu voi fi…
alternez stările
odată cu gândurile
gânduri senine
îmi spun că vei fi
îmi spun că voi fi…
gânduri cârpite insistă
că nu vei fi
că nu voi fi…
intervino te rog
şi ajută gândurilor mele să ştie
dacă vei fi şi dacă voi fi
aş vrea să fi
aş să fiu…

Cristi Creveniceanu – 27 decembrie 2008

December 27, 2008 Post Under Dragoste, Poezii, Realităţi, Scrisori - Read More

Momeală

la-gasse

Momeala

Adesea sunt cuprins de uimire
Şi parcă ce văd, mă atrage fără să vreau.
Mă hipnotizează atrăgându-mă spre rău
Totul pare atât de frumos încât
Îmi fură privirea  nelăsându-mă să gândesc
E bine ce fac? E rău?
O simetrie perfectă îmi fură personalitatea
păcălindu-mă că sunt altcineva.
Tot ce văd de fapt nu este decât o momeală…
o momeală spre dezastru atât de frumos colorată
încât nu-ţi poţi imagina răul care te-aşteaptă.
Te atrage, te minte şi te cucereşte până la un punct când…
deja e prea târziu şi numai poţi da înapoi.
Eşti prins într-o pânză bine înţesată
de un păianjen bătrân.
Totul devine mai greu
iar drumul atât de uşor străbătut la-nceput
sfârşeşte printr-o mare de foc.
În spate drumul devine mocirlos nelăsându-ţi scăpare
decât cerul luminos şi neatins de-ntinare
Doar singur Cerul îţi mai este scăpare
Unde totul se poate prin credinţă, dragoste şi iertare

Cristian Creveniceanu – 9 noiembrie 2008

November 9, 2008 Post Under Fantezii, Poezii, Realităţi, Scrisori - Read More