Nu a fost Campionatul Mondial de aruncat cu veveriţa, dar dacă scriam că a fost Campionatul Mondial de submarine nu ştiu câţi dăteaţi click pe aici. Oricum poate sunteţi curioşi cum a fost exact. Ştiu că înainte se făceau bancuri cu concursuri de submarine cu ruşii, americanii sau albanezii. Ei dar acum chiar a avut loc, dar nu vă pot spune unde şi dacă au fost şi albanezii Cert e că s-au făcut poze şi au ajuns pe mâna mea

Poză surprinsă la start

Aici este poză după 3 km când americanii erau pe locul 4.

Poză la 12 km de la start. Aici se vede echipajul  românesc când trece pe locul 21.

Poză la 37 km de la start. Americanii trec pe locul 2.

Şi poza de la Finish care se vede că a fost strâns. Încă se deliberează câştigătorul pe baza imaginilor video.

Acum serios, ce te aşteptai să vezi la un astfel de Campionat Mondial? Chiar credeai că o să vezi ceva?

Într-o săptămână va începe perioada de campanii electorale ale partidelor care şi-au înscris reprezentanţii la Preşedenţia României. La câte promisiuni fac ei şi de care tot românul s-a săturat şi pe care nimeni nu le mai crede va fi o altă perioadă în care să te minunezi de care ştie să mintă mai mult şi mia frumos. Îmi amintesc că vara asta într-un ziar era scris un articol unde se spunea că un candidat la primăria unui oraş a reuşit să câştige alegerile locale în urma unei campanii electorale care suna ceva de genul: “Dacă mă veţi vota o să fur cât pot. Nu vă faceţi grijă, dacă mie îmi va fi bine vă va fii şi vouă!” Alegătorii şi-au explicat alegerea făcută simplu:” Toţi fură şi oricare ar fi ieşit ar fi furat, aşa că noi la votat pe el pentru că măcar a fost sincer şi dacă îi va fi lui bine ne va fi şi nouă.”

Mă gândeam că o astfel de campaniei electorală ar trebui să facă şi ai noştrii. Una în genul celei din clipul următor.

Sursă video: Happy Fish

Am trăit s-o văd şi p-asta! Mai exact, am trăit s-o spun şi p-asta! Nu am crezut vreodată în viaţa mea să îmi fie dor de România! Astăzi mi-a fost dor de România deşi am fost plecat doar pentru câteva ore din ţară. Ţara de care chiar aveam o părere foarte proastă a ajuns să mă facă să spun: ce bine că-s român! De fiecare dată când mi se va mai face scârbă de România o să dau o fugă în Bulgaria. De ce Bulgaria? Pentru că este ţara care m-a făcut pur şi simplu să iubesc România şi să fiu mândru că sunt român. Chiar mă simt norocos că sunt român şi nu bulgar. Fără nicio ofensă la adresa vecinilor noştrii dar noi românii suntem mai norocoşi ca vecinii noştrii de la sud.

Astăzi am fost prin Bulgaria preţ de 6-7 ore, timp în care am reuşit să învăţ o lecţie la care sincer nu mă aşteptam. Credeam că noi românii suntem cam vitregiţi şi am rămas la coada Europei. Ce am văzut în Bulgaria m-a făcut să spun că stăm bine şi ar trebui să apreciez România aşa cum e ea pentru că se poate şi mai rău. Am văzut casele prin care stau bulgarii şi chiar blocuri care arată cel puţin dezastruos încât reacţia pe care o ai când le vezi este: de ce nu fac şi ei nimic cu casele astea părăsite? Nu fac nimic pentru că nu sunt părăsite, ci din contră: sunt locuite.

Nu cu mult timp în urmă spuneam că noi avem gropi în asfalt şi nu avem autostrăzi. E adevărat că autostrăzile ar fi foarte bune, dar la ce este la vecini nu poţi spune decât mulţumesc pentru străzile pe care le avem. Până şi autostrăzile bulgarilor arată jalnic. Calitatea este cel mult ca a unor drumuri judeţene de la noi şi pe alocuri drumuri naţionale. Măcar noi stăm mai bine şi la capitolul ăsta.

Am făcut cunoştinţă şi cu maşinile de pompieri ale vecinilor. Prima dată când am auzit sirena lor mi s-a părut că cineva şi-a montat un claxon jenant la maşină. Când am văzut că de fapt erau pompierii am rămas şocat. Maşini care arătau precum cele din anii ’30 de prin filmele cu Stan şi Bran. Când am văzut maşinile alea despre care puteai spune că în loc de furtun de apă au găleţi, am zis mersi pentru maşinile noastre care seamănă cu nişte ciuperci roşii împinse de la spate.

Un alt motiv care m-a surprins a fost că supermarket-urile sunt atât de goale încât din 8 case, erau deschise doar 4 şi totuşi unele casiere se plictiseau neavând clienţi. La noi nici hipermarketurile nu mai fac faţă şi ajungi să te calci în picioare. Mie situaţia asta îmi spune multe: vecinii noştrii nu prea au cu ce cumpăra. Mai mult, chiar şi acei câţiva clienţi care ajungeau la casă nu aveau mai mult de 5-6 produse. Pe la noi prin Carrefour, Real, Cora, etc, stai mult la coadă pentru că fiecare client are o sumedenie de produse. Chiar am rămas surprins.

La final, am păstrat un alt motiv mai funny pentru care am dus dorul României: cât am stat acolo nu am văzut fete drăguţe. Când am ajuns în ţară şi am văzut frumuseţile ţării, mai că îmi venea să le pup pe toate şi să le spun că mi-e drag că-s român Normal că m-am abţinut

România, chiar te iubesc!

Există atâtea sentimente pe lumea asta încât cu greu îţi poţi aduce aminte de toate şi cu greu ar putea un om să le simtă pe toate, iar dacă se confruntă cu un sentiment pe care nu l-a mai avut până atunci spune că se simte ciudat. De curând am simţit un sentiment plăcut la care până acum nici măcar nu m-am gândit că poate exista, dar de care m-am bucurat nespus. Omul fiind o persoană creată pentru a socializa cu cei din jurul lui, în timpul vieţii acordă mai mult sau mai puţină încredere anumitor persoane aşa încât ajunge să investească sentimente în acele persoane şi asta am făcut şi fac şi eu fiind o persoană normală (zic eu). Ce a fost atât de plăcut încât m-a făcut să îi dedic astăzi un articol a fost sentimentul ăla de negare a dezamăgirii. Acel sentiment care vine şi anulează o dezamăgire din trecut. Alături de alte sentimente plăcute pe care fiecare şi le poate enumera în dreptul lui, există acel sentiment pe care îl simţi atunci când o persoană în care ai investit sentimente în trecut şi care te-a dezamăgit atunci, vine şi îţi spune în prezent că totuşi nu te-ai înşelat în privinţa acelei persoane când ai ales să investeşti timpul şi sentimentele tale în ea. Exact sentimentul ăsta l-am simţit eu şi este un sentiment care îţi poate face ziua frumoasă indiferent cum a fost ea până atunci. Nu ştiu dacă i-aş putea spune acestui sentiment RECUNOŞTINŢĂ deoarece nu e chiar o mulţumire din partea acelei persoane, dar sentimentul acela că nu te-ai înşelat în privinţa unei persoane şi că nu ai pierdut timp din viaţa ta degeaba îţi dă o satisfacţie pe care nu multe lucruri şi situaţii ţi-o pot oferi. E un sentiment pe care mi-aş dori să îl simţiţi toţi de cât mai multe ori posibil

Cine a făcut poza asta a fost un geniu fără dar şi poate